în privirea ta se joacă un diapazon
de fiecare dată când îți lovești
căpruiul de genunchi

din pâinea de pe masă răsar
cu flori în păr

pot să simt ieșirea din timp
și din iubire
iar în furtună
presimt curcubeul
uneori chiar sunt printre pietre
pierdut numele tău
Ingenue

nu-i așa că ai da lumii șansa
să te zdrobească
să te sufle în petale
numai să mă vezi un timp
dansând cu tălpile goale?