Era o zi de mâine. Ca și cum toate acestea urmau să se întâmple. Lucrurile care până atunci îmi fuseseră atașate și credincioase ca niște animale de apartament deveniseră deodată obraznice. Îmi cereau să le compun un viitor posibil. Și nou, dacă se poate. Era o zi de mâine în care, deși existau, întâmplările se vedeau cumva pe nedrept amânate.