mie nu-mi trebuie nici o dorinta
vreau doar un simplu certificat de promisiune
am sa fac si o cerere in regim de urgenta
numai asa pot sapa in ratacirile trupului
ascutind coarnele destinului ingenuncheat
langa geamatul frant al gandurilor


raman fara de forma intr-o culoare
visez cu ochii deschisi dupa vechi obiceiuri
nerabdarea intoarcerii in nuantele fine ale suspinului
si cateodata inteleg ca regretul este aceasta
comuna vibratie
ma ridic deasupra conventiei in 2 minute si 45 de secunde
prin mine umbla de-a valma cate un dor cu picioare desculte
de acum zilele mele vor cunoaste obisnuita lor fierbere

am sa ma intorc pentru ca-mi plac la culme
morile de vant cu aripile oarbe
incatusata de noapte doar eu singura
voi inlantui nelinistea la tarmul
unde dorintele isi construiesc apocaliptic
dreptul la visare
data viitoare
numai cenusa intamplarii
pe trupurile noastre
intr-o mistuire a cuvantului...