În lumea pisoilor miau
Doi motani ridicați la rang de filozof
Analizează structura lumii :
De ce unii au porumbei
Iar alții nici oase de pește.
Împerecherea genetică, își zic,
În regnul animal e fatală,
Te naști ori ba în față
Cu acces la trufandale.
Un iz de fatalitate ascuns
Îi îndeamnă să fie precauți
Poate să treacă dumnealui…
Stăpânul cartierului gălăgios
Un fel de staroste mioritic,
Dar oare frumusețea,cum e ?
Aliniată la un sistem de păreri
Dacă primăvara plăcere nu e…
Atunci, nu ies urmași filozofi,
O permanență necesară,
Într-o selecție naturală.
Trebuie să existe unii ca ei,
Pentru un schimb de idei,
Pun o concluzie și pleacă…
În lumea lor.