Se intampla ca de fiecare data… Intalnim o groaza de lume pe strazi si, de multe ori, se intampla sa nu ramanem indiferenti fata de aceste lumi. Intalnim fete necunoscute care ni se par atat de prietenesti. Oameni care nu ne spun nimic si care totusi ne comunica ceva. Lume necunoscuta, lume frumoasa, lume…. Atat de des se intampla sa ne indragostim de chipuri necunoscute. Chipuri frumoase, sau mai putin, chipuri calde, chipuri…. Ne dorim atat de des sa cunoastem… sa simtim reciproca dragostei pe care o ducem in suflete… Dragoste de chipuri. Cat de frustrant, ni se pare ca am pierdut pe cineva pe care nici macar nu am cunoscut. Cu fiecare pas pe care il facem in directia opusa acelui chip, apare o mustrare, o vina, o parere de rau. Si totusi nu facem nimic apropo de aceste simturi nevinovate si totusi strigatoare la cer. Ignoram acel sentiment curat si curios. Acel sentiment care ne poate deschide drumul spre fericire. Drumul pe care il cautam cu totii cu atata inversunare, si, din pacate, drumul pe care prea putini il gasesc. Chipuri… atat de curios aruncate intr-un haos perfect. Ganduri care ne macina atat de des… Regrete infioratore… Nu vreau sa trag concluzii, va las pe voi. Si chiar va rog. Explicati-ne, noua, acelor chipuri…