s-a hotărât să tacă aidoma pietrei ponce
să țină post patruzeci de zile încheiate
pe muntele cel rosu al rușinii
și cu capul aplecat în cenușa pământului

prea puțini cunoșteau cu adevărat
ce era în inima și în sufletul lui
îl credeau un frivol
obsedat de contururi și forme (im)perfecte

îl porecleau Bodogănel
pseudo-poetul cu contrele deviante, delirante, enervante, amuzante
care facea haz de necaz din orice
fără rușine, fără pudoare, fără respect

poetul cu contrele fu mestecat, rumegat
în dinți și în măsele
și sfârtecat de un malaxor defect
până când nu a mai rămas oscior intact
din acel Bodogănel bodogănitor

cu toți au răsuflat ușurați,
când au aflat că au scăpat țara și neamul
de un contrapoezist
cu veleități și aere de vedetă de cinema

dar ce nu știu ei e că, într-o bună zi
sub un alt nume scenic
cel de mormăiel, bolborosel, cicălel, boscorodel,
contrapoezistul va reveni în forță