raza de soare rostogolindu-se sub talpă
îmi gâdilă vârfurile picioarelor
norul gândurilor ți-l atinge
gând în răspăr jinduind
lumina retragerii tale din mine
unde să fug?ca să uit
majusculele greșelilor mele
frigul minciunilor mă apasă
mai mult decât umbra sticlei tale de vin




îmi descânt versul din mine, cioplitorule de speranțe
poate aud poezia...și-mi cresc aripile viselor
mult zgâriate de ghearele acoperite-n
mănușile căsniciei
ce frumos ne purtăm în marginea vieții
atât de decenți înfășați unul în altul
cu pânze de vorbe colorate
șocant de stridente uneori



ni se pierd privirile de căutările vremii
devreme ne ești , monotonie
pântecul ți l-am sărutat
și ai născut un divorț
în contul timpului
acreditat până-n groapa gândurilor


dăruind alte universuri...



atât de singuri în lumile noastre
păzim doar un "Soare Comun"