merg desculță pe spatele tău rece ca o mare pârtie de schi
în urmă las un schelet, o dâră de petrol
picioarele se scufundă
cât îmi beau cafeaua e liniște, totul e la locul potrivit
nu prea sunt valuri, biblioteca nu dă semne să se clatine
când mă ridic totul se alungește
sunt fumul unui avion în prăbușire
iubirea este un fel de plantație sud-americană
lăsată-n paragină
bani pentru sclavi nu mai sunt
tehnologia e alta
arșița roade pământul ca ploșnița aceea cadou de ziua mea
încă trăiesc cu dâra de petrol ce se ține de mine
ca un copil nevinovat
nu vezi
am nevoie de o inimă din fier forjat
nu te mai holba că nu știi ce să faci
strigă și tu ca Virgil Mazilescu
„Rodica! Rodica”