în momentul acela
m-am molipsit parcă
de primăvară
o bucată de duminică
s-a vârât pe nesimțite
în buzunarul de la piept
și n-a mai plecat

de atunci
cuvintele mă urmăresc
peste tot
ca niște miriapode
în convoi
urnindu-se în cele mai
ciudate forme
până când la final
se grupează
într-un poem
mereu de dragoste