Zile trec... unele nepăsătoare, altele (...) dureros de triste. Puține sunt cele fericite, să le facă pe toate să reziste, și să lase chiar urme de neșters, nimic să le rănească. Alte zile vin de mână cu așteptarea, cea care a rătăcit cărarea. Sunt zile ce-au renunțat demult să mai vină, din lipsă de chemare... "undeva-cândva", digul se surpase. Aceste zile, se spune, s-au pierdut prin desișul cu amintiri viitoare. Doar prezentul, fără_doar_și_poate, cu infatuarea pe care i-a dăruit-o timpul, le triază pe toate... doruri, vis, acasă, realitate... tu-viață, noi-copii, amintiri cu parfum de "l'air du temps"...