Un altfel de inceput… asa as putea numi foaia de jurnal. In fiecare zi, in fiecare trunchi ti-am cladit biserici in suflet. Palida si blanda te scalzi in lungul ploii sangerii, nesimtind ca ploaia devine surda in timpanul tau sterp. Am trait atata timp din vise subrede cumparate de la vanzatori ambulanti, hidosi si jumbuslucari. Se inchide usa, s-a stins lumina...Mi-am lasat tampla stravezie pe perna ta pe care n-ai s-o vezi, doar prin piele ai s-o simti. Lasa-te in genunchi iubito...ceapa ochilor albastra daca poti s-o strabati se arata un dans subtire dintr-un elf arzand si o zana blonda, muta. Am murit si eu intr-o doara astazi...pentru prima oara. Cu sprancele lipite de freastra mai privesti si-acum domnita. Tu palido si blando.. e parasit conacul si urechea de cercele. Ahh...voi sanii si voi cai ! Putrezise salteaua sub noi, privind la singuratatea batuta-n cuie in perete. Ne cercetam ranile, numarandu-se unele pe altele. Ramai asa...si reazama-ti obrazul de gandurile mele pamantii. Ramai...vor dezveli si pieptul negru si trupul frant sculat din camp. Ce chip ciudat de a muri. Ramai asa ...sa ascultam cum chinuri spumengande se sfasie-n pietre. In felinarele cu iz de scrum, ochi de pisica se mijesc. Dar tot credeam ca poate viermii moi, nu cresc in ochii mei pustii si goi, nici in surasul meu nedaruit si tot credeam...ca poate n-am murit. Eu tot... la adevar, bine si frumos.