întâi vine blândețea
gestul automat înaintea rafalei
ceilalți văd strălucirea cum se pierde în adâncuri
totul e o mare dragoste subacvatică
pe ritmul căreia te duci
unduindu-te ca o algă

smulgi brusc amintirea
banda adezivă care-ți strânge mintea
urli în tine într-o lume sălbatică imensă pustie

ziua te face să uiți întunericul,
bărbatul transpirat legat de scaun
plesnetul curelei
strigătul înăbușit durerea care
era a ta a lui nici nu mai vrei să știi

nu te recunoști
monstrul din tine a dispărut
furtuna ploile furia
rujul întins degetul apăsat pe trăgaci

sunt momente în care
te lovești de ceilalți
ca de niște oglinzi deformate
vezi în ele femeia delicată simplificată și
aproape translucidă
care-ți zâmbește
fără subînțeles



http://www.youtube.com/watch?v=vq70brIQP40