Știam că nu mai am timp
deși mi-aș fi dorit să mai întârzie
...a venit vremea
ultimei reprezentații
Șterg de praf masca,
dau un strop de culoare zâmbetului trist
ce-a înghețat candva, demult.
Tu, suflete, ce mai aștepti?
Ia-ți aripile din cui și vezi-ți de zbor!
...au spus ca se descurcă
Inima cu ce-i văd ochii,
Mâinile și picioarele cu ce le dă mintea de lucru,
Restul nu va avea încotro și va intra, iar,
în jocul ăsta absurd.

Chiar, suflete, îți pusesei de gând
să te pierzi de tot
de te-ai înșirat la vedere
pe toate tăvile și-n toate zilele?
Măcar de-ai fi știut să te vinzi,
să faci comerț nu compromisuri.
Te-ai încapățânat să crezi
că-ți vei spori lumina,
poate așa a ...fost.
Cine sunt eu să te judec?

Promite-mi doar, caci ești
ultimul în care mi-am salvat speranța,
că-mi vei lăsa trei stropi de rouă
...în urmă.
Eu am să mă prefac
că-i apă vie
și voi avea puterea de-a te urma
oriunde vei pleca
...a venit vremea.