Te blestem să nu simți niciodată
durerea celui care a rămas singur
pe lume!
Îți voi fi Iubire, sânge arzând și
viață pentru totdeauna,
dacă nu iubită;
Eu sunt cea mereu "aici", deși uneori
departe.
În fiecare vis te găsesc zâmbindu-mi,
îmi înfig urletele la tine-n inimă
și ghearele-n suflet cu disperare,
încercând să-mi sfâșii dorul de "eu
și tu", dacă niciodată "noi".

Ești tot, ești unic și totuși te repeți
de-atâtea ori înaintea mea, te multiplici,
te răspândești, te împrăștii...
Tu, iubitule, zaci sub măștile tuturor,
ești chipul pe care-l purtăm în zilele
când nu mai avem față.

Ești începutul nebuniei mele.

Totul e alcătuit din TINE și
TU formezi totul.

Mi te imaginez purtând inocent, în
somn, universul în spate ca pe-o
cruce, stelele zac la picioarele tale.
Nu ai idee cum totul depinde de tine.
Nu știi cum s-ar duce dracu' lumea
dacă ai scăpa din frâu sforile
de la încheietura mâinii tale stângi
cu care ne joci ca pe niște păpuși
de lemn...