RAMAI



Traiesc intr-o lume absurda,
Mananc informatie natanga,
Se contopesc ideile-n punga
Unui cersetor de cultura.

Se strang cuvintele in mana-mi
Ce strapunge sunetul detronat
Al unei lumi ideale si pline
De idealuri de mama-surogat.

Cine ar crede-n fosnetul de furtuna
Cand totu-i nebun si murdar,
Cine ar crede in panorama de luna,
Cand soarele-i albastru si-amar?

Te ating norii diminetii si racoarea calda
In parul plin de praf,
In mintea neagra, de naluca,
Esti pietruit in noaptea unui geniu uitat.

Cine sa planga pt tine,
Cand totul s-a schimbat,
In lumea ta nu-i nicio lume
A unui om marcant?

Iesi! Lupta! fura inimi!asculta!
Si minte un adevar,
Alearga de tine spre o lume mai buna
Priveste prin ochii unui cititor.


Fa-te pierdut printre randuri
Si ganduri iti vor aduce
Alte randuri
Gandite din nou de prin samburi
ai unei minti nevoiase.

Ma bucura sa scriu pentru mine,
Caci eu sunt nimeni alta decat o lume
Uitata de toti, chiar de mine
Si ma pierd prin ea si prin tine.

Asculta ce vezi si simte ce spui,
Uita-te-n jur sa vezi cui ramai,
Priveste ce nu vezi si apoi
Uita de tine, uita de mine…….Ramai!






03 Noiembrie 2009