dimineața aceasta e zimțată
puțin aplecată pe spate
cât să urci treptele către un alt cer. unul mai mic în care
să nu
te pierzi niciunde de casă
în ultima vreme am tot decojit culoarea de la suprafața tăcerilor

m-am plimbat îndelung pe țărmul
unui cerc de prăbușiri
am închis pentru întâia oară ochii când m-am trezit la capătul celălalt al străzii
erați teferi așa suflați în zâmbet de 22k
doar eu în cadru în viață mai despicam îngemănarea asta a
voastră cusută până-n endoderm
am făcut un pas înapoi. în cele mai stranii cazuri eu sunt
tulburarea căprui din baltă atunci
când îi înfigi un pas neglijent în abdomen
și eu sunt geamătul ei fără gură. Dar în momentul acela
erați teferi așa sudați unul în privirea celuilalt
trebuie să admit
fumul de lumânări stinse în noi cu miezul palmei
și fumul de țigară
ne împătureau glasul

genul ăla de durere care te trezește din somn