-de ce m-ar stingheri cuvintele tale aspre ,când știu că ceea ce ai gândit cu adevărat nu s-a reflectat în depozitul meu,
muniția de real și ireal...
dar mai apoi ,ai veni și ai zice: - te înșeli amarnic dacă ai crede că dispozitivul tău îmi poate reda și detecta sonoritatea ,castitatea
vorbelor mele ;
iar eu aș reteza tăcerea: -stii bine că ,uneori ,nici tu nu-ți recunoști simțirile și de aceea e posibil ca mașinăria mea să fie eficientă și
să sesizeze verosimilul. la fel se întâmplă și cu tubul senzațiilor mele, atât de pure care nu se lasă filtrate decât în lumina ce n-o pot
atinge.
e ca și cum ai vrea să guști din curcubeul de după o ploaie sănătoasă!

mă vei întreba: -de ce te uiți adânc în bucata despicată de carne din degetul mare?
eu aș riposta: are vreo legatură cu drumul cuvintelor tale ce vor fi prinse și sfârtecate în acele mașinii mele?
tu:- da,acel măcel se va răsfrânge fizic asupra ta dacă nu ți-am trădat așteptările...
te-aș căuta cu privirea : iar în caz contrar?
ai evita răspunsul: bătălia din depozitul tău se va fi terminat cu victoria ta.
-pesemne, te vei bucura ca un copil ,atunci când își cumpără înghețată dulce,roz .
-dar normal,acea veselie va trece ca un avion cu reacție de pe cer.
eu,suspectând: rămân doar cu impresia câștigului?
tu,cu orgoliu: ei bine,încă nu s-a pus în funcțiune aparatul ideilor năstrușnice.