Sorb o licoare
sa- mi vindec rănile sufletului.
Alerg în singurătate
și ei se apropie să mă supere.
Îi las în prostia
ce-i domină din nefireasca lor fire
Și adorm în lâna,
pe care oile o păstrează ca armă
Împotriva scaieților,
ce se prind cu tărie
De plapuma moale.