.













fermecate ulcioare șapte la număr pe masa de nisip din mijlocul deșertului negru trupul meu de foc răscolește setea tăcută și frigul din luceafăr sorb înghițitură cu înghițitură forțe generatoare aflu adevărul imaginația e o magie totuși mi-e dor de apele casei mele mai am doar un pic nevinovăția mea nu-l înduplecă cineva trebuie să fie încercat ochiul său ascuns în jur tresare începe să-mi placă rolul de-a poetul ce le recreează pe toate inventez buzele sale cum tremură pe undeva simt chiar încep să tremure iată devine iubire din iubire devine încă puțin și mă întorc la joacă cu ceilalți copii luceafărul își bea o lacrimă uimit de apă e fericit de cum sunt eu


http://www.youtube.com/watch?v=puyPMfHYRyw