Poporul (sau națiunea) și statul sunt două realități diferite? Dacă privim lucrurile prin prisma istoriei și a situației actuale, nu numai că sunt diferite, dar și antagonice. Statul înseamnă putere (în virtutea instituțiilor sale militare și polițienești) și stăpânire. Statul este cel care decide soarta poporului. Statul este o castă politică intangibilă, cu drept deplin de putere, căreia nu i te poți opune, împotriva căreia nu poți lupta, altfel ești considerat un anarhic, un antisocial. Funcția de a guverna a statului este echivalentă cu funcția de a stăpâni, de a fi patronul națiunii.
Din această cauza cele două forțe se opune una alteia, generând o continuă stare conflictuală. Prima forță, națiunea, își apără și revendică interesele în opoziție cu casta politică statală, care este motivată de lăcomia de câștig nelimitat și de putere indiscutabilă.
Din perspectivă idealistă, statul, adică instituțiile de administrare și de conducere, ar trebui să reprezinte modalitatea de autoguvernare și de autodeterminare a națiunii. Este cea mai autentică soluție conceptuală prin care se poate restabili echilibrul în societate.
Națiunea este statul, dar de cele mai multe ori statul nu mai este și nu mai reprezintă națiunea.