și cum stăteam întinsă pe podea
cu brațele depărtate ca pentru înviere
buruienile creșteau din mine
ca dintr-o rană

vedeam zile lucruri oameni
hrănindu-se și cățărându-se
spre boltă eu număram
ramuri și frunze ca și cum
de asta ar fi depins
restul singurătății mele