Cand in urma-mi ascunsa altii ranjeau spre mine
Eu,aceasi pendula.
Taceam.
Ieri,eram putin si azi am mai crescut marunt.
Am invatat si primii pasi in viata tinut de manute strans,
Atent,
Ca nu cumva sa cad,
Sa ma julesc.
Anii, imi erau si-acum inca mi-au ramas buni prieteni.
Ne mai intalnim din cand in cand in urmatorul prag sa ne
dam mana si plecam.
Tacuti.
La fel de tacuti in noi.
Dar mai aprinsi.
Eram si-am ramas la fel de ordonat,
Pe-acelasi umeras mi-asez si azi camasa,
Aceleasi ganduri sumbre pastrez in mine,
Aceleasi maini am si-acum,
Privirea nu mi-a imbatranit.
Deloc.
Am devenit intelept pentru mine.
Cand in urma-mi ascunsa altii ranjeau spre mine
Eu,acelasi ne-nteles.
Intelegeam.
Azi sunt mai mult decat toti la un loc.
Ei,toti ce ranjeau dispretuitor spre mine.
Stiu sa pasesc intelept si fiecare mana tinuta ca sa nu
cumva sa cad
Sa ma julesc,
Stie sa simta, maretia crescuta-n mine,
Efortul de-a ma ridica mereu,
Mai presus de oricine si orice
Eu,aceasi pendula
Azi,vorbesc.


(Pentru om si efortul de-a urca inca o treapta inspre absolut.
'Mai mult decat sincer
'Mai mult decat intelept).