Lacrimile de chihlimbar ale toamnei cernite,
Tulbură azi amintirile, crizanteme gălbui.
Le-am prins pe toate -n mână și vreau să le dărui
Uitării din valea ce-adăpostește cântece multe.

Din tot ce a fost a rămas ca să ardă intens
Un cântec, o fărâmă de soare, un jar roșu aprins,
În sufletul palid el se hrănește c-un vers,
Și se -ndulcește arareori, nelăsându-se-nvins.

Cântă-mi mereu lumină a zorilor trandafirie,
Mă găsești în vechea, tainica căsuță, la răscruci,
Acolo unde soarele știe s-apună ca o reverie,
Iar lacrimile toamnei se transformă -n năluci.

Septembrie 2010