dragă Theia
îți scriu cu termometrul în ureche
ieri am mers din nou desculță
pe Limebank Road
am speriat un stol de vrăbii și un ren
s-a oprit din rumegat
m-a privit de parcă se afla în prezența unui miracol
cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima
armistițiu comuniune resemnare?
poate că renul a văzut un fel de sperietoare
mergând cu bluza burdușită cu frunze de arțar
și pete de fragi apetisanți pe tălpi
nu o să știu dacă a gândit ceva
sau dacă a simțit tensiunea nasturilor cedând
când a plecat capul să muște
din mine
s-a revărsat toamna
a fost un amalgam de oxizi carmin și galben
urmați de o răceală
ceva de speriat