când mă pierd
arătând cu degetul pe cer
tu montezi plase pe acoperiș
pășești prin laptele înghețat
le spui rudelor că mă rog
și râzi ca și cum ai întinde rufele
să nu sfârșească pământul într-o frază definitivă

**

eu vin cu tine
șoptește stăpânul casei
și visez că sunt un dansator bun
acceptând ipoteticul risc
mulțumesc mâinilor întinse
dar mă trezesc în mijlocul drumului
albastrul, o ușoară zdruncinătură
de la care nu-mi pot lua ochii
asta dorește celălalt să știe despre viața mea

**

să se facă ziuă
de-a binelea
în fața noastră doar hoții de cai amuțesc
și e ceva absurd să-mi scrii viața
dacă nu întineresc
amintindu-mi
de pildă
limba bunicilor mei

**

jumătate din oameni taie mărunt
zarzavatul
își lipesc obrazul
de miezul umed
o lume largă, cu coviltir
îmi trece prin minte
în alb peste alb
încă mă tem