când mă pierd
arătând cu degetul pe cer
tu montezi plase pe acoperiÈ™
pășești prin laptele înghețat
le spui rudelor că mă rog
și râzi ca și cum ai întinde rufele
să nu sfârșească pământul într-o frază definitivă

**

eu vin cu tine
șoptește stăpânul casei
și visez că sunt un dansator bun
acceptând ipoteticul risc
mulțumesc mâinilor întinse
dar mă trezesc în mijlocul drumului
albastrul, o ușoară zdruncinătură
de la care nu-mi pot lua ochii
asta dorește celălalt să știe despre viața mea

**

să se facă ziuă
de-a binelea
în fața noastră doar hoții de cai amuțesc
și e ceva absurd să-mi scrii viața
dacă nu întineresc
amintindu-mi
de pildă
limba bunicilor mei

**

jumătate din oameni taie mărunt
zarzavatul
își lipesc obrazul
de miezul umed
o lume largă, cu coviltir
îmi trece prin minte
în alb peste alb
încă mă tem