*

Simultaneietățile Lor mai dau și “kicks” – m-am gândit! – chit că Lor nu li se-ntâmplă nimic anapoda (deși Arcibald sforăia după ce-a mai apucat să-mi zică – lăsându-mă grămadă! – cum că-i mai bine să-mi bat joc de mine), pentru că d-aia-i vaca binecuvântată. Îmi sugerase ceva despre impostură – însă i-am dat pace; de teamă că m-aș fi putut bucura până peste de măsură.

…


**

Cine și-a bătut (și-și tot bate!) joc de noi n-a spus. Cine? Pe naiba! – am apucat să-i răspund cum că numai imaginația ni-i bolnavă (fie și numai pentru că ne-apucă dorul de casă și/ori dorul de eroi; ca să nu mai aduc vorba despre dorul de întoarcere a istoriei lucrurilor pe dos) pentru că de mâine am să fac pe mine – numai și numai pe mine; chiar am să mă “creierez” pe mine?; cum ar fi să mă scap pe mine ca atunci când m-am scăpat (pișat!) pe mine?; cum e?; trag apa?; îmi spăl hainele (hainele e cu accentul pe “i”)?; mă spăl și de păcate?; am curajul?; îl am?


***

Decât să mă duc la bancă... e mai bine să mi-o iau în mână și să mi-o frec: rămână fiecare – până la urmă – cu construcția sa piramidală de care depinde – pentru că eu numa-n vise-i pot condamna pe egipteni pentru că n-au făcut piramidele pe un suport geometric triunghiular (mai apucase să-mi zică el; adăugând că-n fond i-a durut undeva!).


****

N-am pus! A (da!). N-am spus: dar de ce? Păi, mă privește pe mine – am și justificarea... care-i ca pe mână; mai rămâne să-mi descopăr niște morți – desigur!


*****

Când s-a trezit m-a-ntrebat: te-ai tâmpit? I-am răspuns că numai întâmplarea-i de vină. Acasă n-am de nici-unelea. Nici griji n-am: corect?! Tocmai la astea mă gândeam eu. Est-timp asociațiile pentru drepturile omului începuseră cele mai sângeroase lupte. Cele pentru mediu făceau pe ele de frică. Celelalte organizații luptătoare se luptau între ele pentru întâietatea în fața drepturilor. Și tot așa... Parcă erau nesterilizate. Ne pierise cheful să invităm niște femei care să ne dea acceptul lor. Anticipasem... cu presupunerea.