cel mai nesigur fapt în viață este Viața
firul de ață foarfecele stă prin preajmă
firul de ață de care atîrnăm
ca niște păpuși iregonflabile
Coasa secera grînele Morții la tot pasul

ieri stăteam la o bere cu Antichitatea
îmi amintesc rîdeam de teatrul acesta zilnic
de măști capacele săreau barmanul
era un zeu antic nu-mi amintesc care
și cu fiecare sorbitură ne apropiam de Olimp
apoi spijinindu-ne reciproc am pornit spre casă
beți muci ne pișam pe straturile de flori
ale Afroditei mare veselie era între noi

într-o zi am traversat strada regulamentar
un dobitoc a trecut cu mașina pe roșu
gata să-mi înroșească trupul de sînge
mi-am pus mască și-n teatrul acela
l-am înjurat de toți sfinții pe care îi cunosc
de Dumnezeu nu m-am legat că El
îndepărtase Coasa de mine

într-o altă zi veneam de la piață pe trotuar
o cărămida a căzut exact în spatele meu
dacă m-aș fi oprit să văd cît e ceasul
acum aș fi mort de asta zic foarfecele
e în permanență cu noi uneori
retezînd ața și nu mai joci pe lumea asta
decît rolul de obiect în care
își varsă lacrimile cei apropiați