“În umbra lucrurilor ce vor fi…”

33. Era o vreme când puteai să săruți o fată pe furiș iar ea să te alerge cu-n ciomag prin sat… azi, în metrou te chinui să nu te uiți la nimeni.

32. Paranoia… sau fructul deluzoriu al egocentrismului.

31. Pe culmile singurătății o atingere îți poate provoca nevralgii.

30. Admirația e pentru cei puternici ce se consideră slabi și pentru cei slabi ce rămân puternici.

29. Misoginismul derivă din frustrarea bărbatului față de propria lui slăbiciune.

28. Un coșmar îți tulbură toată noaptea iar un vis frumos întreaga zi.

27. Cel ce nu-și acceptă natura animalică eșuează ca ființă umană iar cel ce nu se ridică deasupra ei eșuează ca ființă rațională.

26. Durerea cronică e tortura umbrelor în ruginirea trupului.

25. Durerea acută e amprenta autorității cărnii asupra spiritului.

24. În durere acută nu urăști, nu iubești, nu ai prieteni, nu ai frați, nu există mamă sau Dumnezeu. Rămâi doar tu, scrâșnirea dinților, durerea și timpul.

23. Nihilismul este echivalentul sinuciderii în filozofie.

22. O pernă adâncă face cât o mie de nopți.

21. Scopul e cauză în prezent construit să devină în viitor efectul.

20. Ateismul motivat științific e doar o altă formă de religie.

19. Trăim în sfere mici legate doar prin conjunctură.

18. Arta stă sub semnul “frumosului” iar știința sub semnul “adevărului”.

17. Arta e dorința redării sinelui la exterior iar știința e nevoia cunoașterii exteriorului către sine.

16. Intuiția reprezintă rațiunea fără formă dezvoltată în mod inconștient pe baza experienței.

15. Maturizarea se măsoară prin conștientizarea în profunzime a sinelui și a lumii înconjurătoare.

14. A rezolva o ecuație înseamnă a rescrie identitatea prin disocierea variabilei de restul expresiei. Un matematician o duce la forma canonică.

13. Excesul este latura negativă a abundenței.

12. Un poet nu se regăsește în poezii de dragoste cât în dragoste de poezii.

11. Cauza apariției vieții e dată de creșterea complexității în optimizare euristică pentru medii variabile neliniare.

10. Singurul scop al vieții e perpetuarea existenței sale, iar motivul existenței vieții e dat de scopul ei.

9. Singura dovadă a iubirii este sacrificiul.

8. Viața nu trebuie trăită prin prisma de “a fi” sau “a avea” ci prin “a face”.

7. “A muri” face parte din ciclul natural al vieții doar la persoana a treia.

6. Bărbaților le plac florile numai prin aluzia lor feminină.

5. Împlinirea e sentimentul că ai ajuns unde ți-e locul și nu mai simți nevoia sau dorința de a urca mai sus.

4. Îmbătrânești când obosești să mai alergi și începi să te mulțumești cu ce găsești lângă tine.

3. Elocvența e chemarea concluziei ce curge de-alungul teoriei.

2. Speranța devine nocivă când trece pragul motivării spre cel al estimării.

1. Fericirea e derivata tranziției pe spațiul stărilor determinate de “a fi” și “a avea”.