De cauți în mine toiagul
te-nșeli, abia învăț să umblu
iar absența ta plină de drag
sapă mormânt iubirii.

Am vrut să-ți vin în gând,
să-ți arunc pulbere de stele în inimă
dar ți-am luat îngăduința,
ce bine!
mă sugruma bunăvoința.

Îmi caut drum în tine-acum
pe cărări cu spuni,țipete trecute,
de te-aș despuia de mărăcine
m-ai condamna la îngăduință,
te-aș chema în mine,mi-e frică,
nu-s acolo încă!