prima oară am învățat să vorbesc
și lumea se-mpiedica în tăcerile mele
scoțând rădăcinile-ntrebărilor

apoi am învățat să merg
și mă agățam de privirile celor din jur
ocolind cu grijă indiferența

cu timpul am învățat să tac
iar ceața se prelinge pe umeri săpând tranșee
în care se ascund toate mirările

acum, mai nou, exersez uitarea
cuvintele cad printre degete anchilozate
și undeva, în cimitirul vorbelor m-așteaptă