răscoleam după o viață

duminici cu moschee pe umeri

ne înrudeau fără sânge

și noi nu și nu

scorojiți de atâta dragoste

ca o bucată de pită coaptă cu lacrima

unei văduve

ah

voi nu știți cum arată o femeie iubită

ea crede în religia ploii

întoarceți-vă pruncii să o vadă

și mâna ascundeți-o între zidurile ei

nu veți uita niciodată

semnul lăsat în sămânța neștiută

din definiția ei