Mi-e inima potir de-argint
Ce-adună-n el speranța vieții
Când roua cade peste flori
În faptul dimineții...

Mi-e inima liră vrăjită
Ce peste veacuri dă ecou
Prin plâns și râs, trecute neamuri
Trezesc în mine cântec nou.

Și tot ce mi se-nvolbură prin vine,
Durere, ură, nădejde ori iubire,
E din strămoși venit un glas prin mine,
Ce către cei prezenți... credință și demnitate cere.

Decât pe cerul sorții
Rătăcitor neîmplinit prin stele,
Luceafăr e mai bine...să pieri
Ofrandă luminii care vine.

Ridică-te și umblă,
Urmează-ți visul, în adevăr trăiește,
Sub pașii tăi sunt urme sfinte...
Sosit e timpul, trezește-te, române!
29 iulie 2012