Știu exact ce-aș spune despre tine dacă m-ai întreba. Ți-aș spune că îmi placi. Nuu ar fi de-ajuns. E mai mult de atât. Ți-aș spune că mă faci să mă plac și pe mine. Ți-aș spune cum mă văd lângă tine și cum am ajuns să nu mai văd pe stradă pe nimeni altcineva. Oamenii sunt atât de banali pe lângă noi. Ce clișeu frumos! Ție nu îți place Placebo. Îți plac Muse și Metallica și alte trupe cu M. Îți place să mă învârți și să mă chinui frumos. Îți face plăcere să conduci pe ceață și să stăm pe poduri de pe Dâmbovița. Îți pierzi mereu brichetele și le găsești pe toate odată apoi. Ai Windows 8 și în fiecare zi mai găsești ceva nou la el. Îți plac pisicile și ai milă de limaxul pe care sărățit eu. Bei doar Cola și ai un Casio. Nu te etalezi cu firmele și porți negru. Ești complicat, dar când zâmbești ești mai ușor de înțeles.

Ochi lipiți. Ai impresia că That 70s show o să dureze la infinit. Nu e cel mai amuzant episod, dar e un râs molipsitor. Scurt. Chitară și fotbal sacadat. ”Hai să deschidem geamul.” E frig și aproape iarnă. E noiembrie și s-a oprit ploaia. Cum e vremea în Canada? Plouă pentru că vine din New York. E frig și nu am geacă. E frig și ai o pătură mare. E frig și faci cea mai bună ciocolată caldă din lume.

Ești pe repeat.