nu știu nici cum nici când nici cine
mi-a spus
azi copacii vor înflori te vor săruta licuricii șopârlele îți vor spune povești azi ești doar tu un univers și doar azi și doar tu

aveam șapte ani și două cozi grele
fluturii învățaseră să danseze și eu să visez,
am întrebat ce e asta
a zâmbit dar avea ochii triști, era prea bătrân pentru conversații
eram prea copil pentru tăceri.

acum, se-ntrec anotimpurile în mine
ar fi rămas simplă lumea dacă aș fi rămas doar instinct.
nu aș fi știut să desenez pe nimeni din imaginație
și nimeni nu m-ar fi imaginat pe mine
la șapte ani,
ochi plecați de copil
în fața ochilor mei triști.

copacii au înflorit pentru ei
universul s-a dispersat grațios
șopârlele au scos limba la soare
și fluturii s-au perpetuat fără iluzii.
copilul adormit pe aripile licuricilor a crescut. nu știe nici cum nici când nici cine.