istoria

S-a întărit vatra cetății
Din davă-n castru, mare târg,
În poartă a creștinătății
Cu har de la Andrei și sârg.

așezarea

Răscruce de pământ și ape,
Ținut mănos și binecuvântat
Cu Dunărea mereu aproape,
De oameni harnici căutat.

oamenii

N-au așteptat „de sus” norocul,
Credința lor s-a întrupat
În omul ce sfințește locul,
Un nume binemeritat.

cultura

Un Cuclin, Leonard, Urechia
Ce par că nu au nicio vină
Eterni, asemuiți cu neperechea
Din întuneric ne aduc lumină.

epilog

Orașul meu, de nu mă crezi,
Adevărată poartă spre lumină,
Eu te invit să-l descifrezi
Ca pe-o poveste citadină.