în seara asta luna o să-și ascundă paloarea sub un strat de sidef roz
la mine pe stradă încă nu s-a aflat
și ea e tot palidă curios cum de n-a aflat
ca s-a dat pe toate canalele
dar cine știe poate n-a-nțeles ea cum stă treaba
cu aspectul cu tabloidele și cu dezamăgirea celor de la știri
cert e că-i rotundă și plină ca o monedă de doi euro
nici nu trebuie mai mult pentru un expreso

pe strada Fericirii casele plâng
unele se vaită de bătrânețe și zic că-s grele sacoșele primite bacșiș
altora li s-au mătuit ferestrele și nu mai văd bine strada
sunt unele care nici până la poartă nu mai ies
s-au rupt cu totul de lume
mai au prin curte câte o floare pricăjită
cu ea ce-și mai trec zilele seci
măcar dacă ar mai ploua
atât cât să mai audă streșinile oftând și burlanele plângând

poate n-o să mă credeți dar pe timpuri când simțeau că le-a venit timpul
casele își așezau capul pe stradă
își puneau crucea pe trotuar să le țină de urât
și mureau așa pe-ndelete
bătrânește
fără să-și mai bată capul
cui să lase acareturile cu limbă de moarte
mureau încet biruite de foșnetul mereu crud al lăstarilor
plânse ninse cu fiecare floare de cireș