M-au lăsat copacii
în liniște.
Degeaba flutură spre zări
vîntul ăsta șturlubatec
eu tot vă spun că e pace.
Spahii turci
s-au perindat pe aici
și au lăsat o istorie mai bogată
decît frunzele pomilor,
toamna.
Dosoftei stihuiește în limba română
după textele slavone
Iar pe mine mă cuprinde amețeala
gîndind la uriașa joacă de nori
din Psaltirea în versuri.
Oamenii mătură străzile
negîndind la valoarea
unei frunze ofilite
cîtă istorie a vieții cuprinde în ea
epiderma sfarogită.
Sunt plină de amintiri
deși viața mea nu a fost scurtă.
Răsfoiesc o carte cu foile
traversate de vreme și nu mă mai opresc
din lecturi asupra timpului.