După ce te-a speriat, lasă să treacă două-trei zile, n-o suna, nu răspunde la telefon. Du-te apoi să vorbești cu ea dar arată-te rece, distant, chiar crud pe alocuri. Ca și cum nimic din durerea clipei n-ar avea de-a face cu tine. Folosește cuvinte aspre, nu fă nici măcar o minima concesie. Spune-i că nu știi despre ce vorbește, ce vrea, că totul nu e decât imaginația ei bolnavă. Las-o să țipe, să te lovească, să te zgârie, să te muște, să te amenințe. Învinovățește-o de tot ce e rău, las-o să se prăbușească. Umilește-o, preseaz-o un pic mai mult, exact cât trebuie, și atunci arată-te un pic mai înțelegător. Spune-i ceva tandru, joacă-te cu zuluful său. Îmbrățișeaz-o, las-o să se simtă bine câteva minute. Convinge-o că are nevoie de tine. Minte-o, spune-i c-o iubești. Și doar atunci, la final, dacă chiar crezi necesar, spune-i c-o ierți. Te poți considera vindecat de frica de moarte.