tragem din iubirea asta ca dintr-un joint pasat
am putea să-i spunem de acum relație
dar
tu locuiești deja în mine și nu la mine
și, culmea, chiria o plătesc singur
vii, arunci paharele-ntoarse, ștergi masa goală
întinzi patul în ochiul meu drept prin care am îmbătrânit deja
și mă omori cu igiena ta exagerată
te înjur în gând în timp ce-ți par tandru, tu te prinzi
și languroasă mă lași să bănui
pata de veselină pe blugii tăi ar fi de la ușa tramvaiului aglomerat
ca și cum nu aș fi zărit printre draperii
basculanta care te-a condus sub scară
fumăm amândoi și te iert, și ce dacă țigara din când în când
se stinge
pot conduce orice basculantă dacă
mai vii, nu mai vii