agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Seif în proscomidiar ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-02 | |
Prinde-mi cuțitul din mână și smulge-mi paharul cu otravă, oricum e gol.
Adormi lângă mine și nu mă lăsa să visez! Nu mai pot să văd fantoma privirii tale și otrava buzelor tale. Nu mă lăsa să adorm, injectează-mi durerea, ține-mă în viață, în suferință, lasă-mă să mă agăț de speranța ce o lași în urma ta. Rătăcește-mă în lipsa ta, lasă-mă să mă găsesc în această frică și solitudine. Învață-mă să respir fără tine, ajută-mă să uit o viață, o lume, un Univers. Rupe-mi acordul de chiară din cântecul inimii și lasă-mă orb, urcă-mă pe un nor și lasă-mă să-mi plâng ploaia. Ascultă-mi ultima suflare și nu-mi uita zâmbetul, visează-ne iubirea și lasă ura să mă ucidă. Descompune-mă în mii de voci triste, acoperă-mă în inocență și nu lăsa nimic să mă atingă. Uită-mă în răsăritul durerii și iubește-mă în apusul sentimentelor. Arde-mi privirea cu ochii tăi și trimite-mă în cele mai adânci coșmaruri. Arată-mi pașii spre noi, aruncă-mă în cele mai adânci suspine și arde-mi drumul înapoi acasă. Strigă-mi durerea și topește-mi lacrima ce ne distruge patul puțin câte puțin. Adună-mi inima din cele mai adânci ape și arunc-o în focul soarelui, martorul dragostei noastre pure. Sărută-mi tristețea și lasă-mă să zbor spre albastru cu aripi sfâșiate. Minte-mi roșul ochilor și ascunde-ți glasul în umbra mea pentru nopțile cu lună plină. Ascunde-te printre stelele singuratice și lasă-mă să îți găsesc gingășia sublimă în amurgul rece. Distruge-mi zidul de îndoieli și închide-mi ochii cu mii de șoapte dulci. Trezește-mă în vara noastră caldă și dăruiește-mi ochii tăi perfecți în lumea viselor mele singuratice. Dă-mi ultimul sărut și ascunde-l în zborul păsărilor călătoare, să îl pot primi în acel martie al nostru, unic, minunat! Fugi departe de gălăgia inimii mele și îneacă-mă în valurile sărate ce ne-au dus amintirile departe, unde nu le mai pot ajunge. Râzi ca și cum ar fi prima noastră zi și plângi ca și cum nu te voi mai atinge niciodată. Deghizează-te în noapte, așteaptă-mă să mă trezesc din lumea noastră și nu pleca! Oricum, a rămas doar umbra, am murit...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate