Pe măsură ce trec zilele situația devine din ce în ce mai gravă, luând uneori aspecte de intolerabilitate.
Ceasul sună la ore la care până și cocoșii picotesc și discrepanța dintre temperatura tropicală de sub pilotă și răcoreala comparabilă cu privirile soacrei din restul casei ar demobiliza până și hurlub cu poftă de râme să părăsească cuibarul, d-apăi un endocrinolog cu pleoapele grele ca niște biscuiți muiați în lapte.
Ajung la baie la câteva secunde după fi-mea și îmi dau seama că vezica mea o să mai facă o tură de pistă, sau două, totul depinzând de nivelul de asortare pe care ziua de azi îl impune unei tinere fete în drum către școală.
Mă așez la o cafea dezbătând cu seriozitate în camera inferioară a legislativului meu interior dacă, în contextul atât de alert al dezvoltării ei intrinsece, o intervenție de tip radical aspupra pilozității mele faciale este, într-o zi de vineri, absolut necesară. Spre ușurarea mea moțiunea de nebărbierire iese câștigătoare, cu riscul evident de a nu fi oprit pe stradă de admiratoare. Noroc că m-am obișnuit cu această ciudată lipsă de reacție.
Îi răspund cu sinceritate copilei că azi arată foarte bine, deși admit la replica ei „da nici nu te-ai uitat !” că există un grad de perceptivitate în firea ei care îi face cinste și mă duc eu însumi să mă aranjez, dacă spălatul dinților din față, a spațiului dintre urechi și o privire admirativă aruncată oglindei se calfică la această pretențioasă definiție.
Dormitorul încă se dovedește extrem de gravitațional, așa că accelerez drumul prin dreptul lui, să nu fiu atras ca de-o gaură neagră.
Frizura se dovedește a fi rezistat peste noapte, așa că mă îmbrac ferm convins că aspectul meu, în context, pare superlativ. Fi-mea desigur râde când mă aude și îmi amintește că ne grăbim.
Afară este acel amestec unic de întuneric, cer înorat, un pic de frig și de vânt care ar face un milionar obișnuit să se-ntoarcă-n jacuzzi. Eu nefind nici obișnuit, dar mai ales nemilionar, aleg să pornesc către școala ei și serviciul meu, întrebându-mă prin ce relativitate a timpului încă neexplicată de fizica cuantică vara trece atât de repede, iar genul ăsta de dimineți durează.
Iar partea cu adevărat tristă constă în înțelegerea faptului că mâine va fi la fel, poate doar un pic mai rece și mai întuneric.