mă dor toate
neînțelegerile
așa cum te dor oasele de la frig
coloana nu mă mai ascultă
întorc lucrurile pe
toate fetele
zâmbesc
tristeții
nu-i dezlipesc ochii
de geam
cu nasul turtit
iarna scoate aburi
țurțurii nasc scântei
de gând
cine să mă audă
și de ce
să nu se adâncească iarna
în sufletul meu
exist
existați și îmi place
să vă cresc
până
în primăvară
știu că vă veți descurca și
singuri
ne scriem povestea