tace piatra
până
la mâna sculptorului
zâmbește
dispar zilele în care nu se întâmplă nimic
când nu mă așteaptă nimeni
mă descopăr
o piatră mică sub o piatră mare
câte bătăi de aripă
construiesc iubirea
și câte frământări fac scară până la
cer
o clipă de odinhnă
în brațele tale
face cât
o mie de ani
de dragoste
o secundă
mă separă de eternitate
și cât dor
și câtă speranță