un glonÈ›
își află libertatea ricoșând sau nimerind ținta?

lâna cui toarce fusul orar
între aici și un posibil acolo
când biata mea alcătuire sporește
iar hainele timpului sunt tot mai înnoite?

e război
între aici și un posibil acolo
umbra
supusă
mă cară în cârcă aproape rănit –
îi cer un chibrit s-aprind o țigară
îmi dă
și fumul mă răsfiră aiurea
în sus

gândul se-ncâlcește pe trasee
ca un glonÈ›
în lâna toarsă pe-ndelete
între aici și un posibil acolo

mâinile tund fără-ncetare
oi buimace – speranțele

și țigara se termină până să știu
dacă ținta sunt eu
sau sunt arma

sporirea o cântărește
croitorul de lux al acestui timp
când umbra mă leapădă

mâinile mele
tunse
pasc litere veștejite
pe-acestă câmpie albă și
libertatea stă
în încordarea trăgătorului care
cine-i?