stau cu laptopul

pe genunchi

într-un echilibru relativ

în dormitorul meu

de cașcaval

cu pilota

ce mă acoperă

până

deasupra buricului

precum o cămașă

de forță

căutând parcă

să mă aducă

la starea de fetus

degetele de la mâini

picură peste

tastatură

cuvinte inteligibile

în căutarea unor

soluții

de evadare

îmi lipesc fruntea de display-ul albastru

până când

mă

fac din

ce în ce mai mic

cât un

punct



+++


cedez

în fiecare

secundă câte

un pic

fără să mă întreb

de ce

și asta

nu pentru că

nu aș avea motive

întemeiate

mă gândesc însă

că-i mai bine

să las totul

așa

să decurgă conform

planului

pentru că fiecare

din noi

avem un traseu

deja stabilit oricât

m-aș lupta

eu sau tu sau

oricare până la urmă

tot acolo

ajungem

într-un fel

mă simt mai lejer

ca și cum mi s-ar fi luat

o piatră de pe

inimă

și asta

îmi dă o stare

de bine

fără să știu

sau știu

că urmează colapsul

acea strângere

mai tare

de mână

pe care o simt

abia după

sau

nu



++++


de fapt

ce urmează

ne-am strâns mâinile

cordial

mi-ai promis

că mă suni

apoi

am închis ușa

am continuat

să îmi sorb cafeaua

și parcă

dintr-o dată

s-a așternut

liniștea

am stat așa

câteva ceasuri

până să admit

că și chestia asta

uneori

do
a
r
e