De când

a mai crescut Vasi

i-a mâncat zilele și nopțile lu` moșu

Pe la ora trei dimineața, când cerul era senin,

Vasi urla în gura fântânii iar lupii îl răspundeau din

fundul grădinii

Ziua prindea câinii de pe uliță și-i pupa în bot

că zicea el și pe ei i-a făcut dumnezeu

Vara alerga gol pușcă prin holdele de grâu

Când se întorcea acasă moșu îl bătea

cu bâta de la oi după aceea

îl lăsa în plata

domnului

Când ieșea din apele tulburi ale Mureșului

avea un briceag mic în mănă și

un zâmbet (fericit?) pe față

Vasi a cunoscut femeia

însă copii n-a avut

ca să nu se lege

prea mult de viață

Bă Sande, zicea cu zâmbetul ăla,

Orice s-ar întâmpla cu tine rămâi singur!

Viața e ca o sticla de rachiu o bei pe toată

și pe urmă te uiți cu ciudă la ea

Bă Sande, mai zice,

Fugi de femeie și de fericire ca de dracu

că pe mulți i-a dus la groapă.