eu știu cuvintele pe care nu mi le spui
și astăzi nimic nu mai e la fel
dincolo de pielea ta sub care toate păsările iubirii au cuib
am uitat tot
nu îmi aduc aminte sărutul sărat
nici patimile de sub sprâncenele tale
iubirea ta a fost ca mâncarea la conservă
îmi făcea atât de bine
îmi făcea atât de rău
și ce? și ce dacă toate amintirile mele sunt cu tine?
fotografiile se șterg
uite dai delete și nu mai ești
acum apăs butonul de ”lock” pe suflet
se șterg și pozele din ramă
iei fotografia
dai sticla la o parte
apoi cauți un marker negru, gros și uite
fața ta nu mai e lângă fața mea
buzele tale nu îmi mai ating urechea
doar mâna ta căutând noaptea
talia și pântecul meu
asta
asta nu știu când se va șterge