era o zi liniștită, de la cer până'n firmă
nu se auzea pic de zgomot.
șeful nu mai era la fel de "vesel" și nici pe holurile administrației nu zāngăneau difuzoarele.
gașca se resemna spre o nouă dimineață, telefonându-se mecanic unii pe alții
era un burg mic în care picioarele umblă lent și veștile repede.
Ioana era internată pentru nu știm ce ispravă și asta agrava problema.
grupul îi era aproape și o vizită era necesară dar la fel și șeful.
toată amiaza ne-am codit cum să facem, absorbiți ba chiar mirați de liniștea burgului.
întâlnirea nu a avut însă niciodată loc, spre seară a fost transferată într-un spital mai mare.
uite așa am rămas noi cuprinși de teama că ar fi vreun complot, timp în care ruptura din vechiul burg se adâncea.