follow the tracks of the 75 wolves
scrie pe fularul meu
și nu sunt singur pe urmele lor

pe scaunul din fața mea e un domn
cu o pălărie mare, neagră,
cât umbra nucului
privirea lui, mai rece decât umbra
ajunge până la capătul lumii
pare că ziua plecării
nu mai e demult o taină pentru el

cu noi în compartiment
mai e o fată
doarme
cu capul lipit de geam
văd cum din tâmpla ei
se varsă zorile
ce frumos visează
încep să fredonez în gând:
„printre nori, printre nori, printre nori
alergam împreună,
printre nori…
ce loc ciudat să ne întâlnim”

mă aude,
cred că mă și vede
cum dorm pe genunchii ei
într-un tren ce merge
din vis în vis