ieșirea asta din vis care are loc
aproape întotdeauna la fel; o zvâcnire scurtă
și intensă și ochii căscați
în întunericul încă dens

(apoi ai bâjbâit după telefon și țigări; 2:36
mai nimic pe fb, ți-ai întins picioarele ai încercat
să respiri)

mă plimb așa prin beznă până la ușa de la intrare
și înapoi. zece pași și jumătate
dus. zece pași și jumătate întors. papucii bleu
lipăie monoton pe gresie dus/întors dus/întors
a fost odată un om
am fost odată o clementină

(două ierni la rând un om
a decojit o clementină pe jumătate
și a plecat. din clementină
au curs atunci picături portocalii și tulburi)

rewind: când privești cu coada ochiului
bucățile de coajă de pe masă se lipesc de clementină brusc
ermetic
n-ai crede că au fost desprinse vreodată

și iarna asta îmi lustruiește craniul pe interior
ca un burete de sârmă; cred că miroase a clementine
papucii bleu mă mai plimbă și acum
dus/întors, tot așa